Interviu realizat de Corina Fratuțescu, studentă în anul II la specializarea Jurnalism

Publicul amator de artă contemporană s-a strâns sâmbătă seară la spațiul cultural Ambasada. Manuela Marchiș, Iris Lang, Malvina Carola Liuba, Sorana Petrescu, Stanislav Cebanenco și Raul Puiu au propus celor prezenți la evenimentul “Who am I?” o călătorie spre lumea dinăuntrul fiecăruia. Principalul lor țel a fost să ne îndemne să reflectăm asupra metaforei vieții noastre interioare. Cei șașe artiști au expus pentru o singură seară lucrări de grafică, picturi, sculpturi și instalații plastice, iar expoziția s-a desfășurat pe ritmurile visătoare induse de Pilestra. Vocea fermecătoare a Manuelei Marchiș și tonurile muzicii electronice au întregit atmosfera evenimentului, transformându-l într-o adevărată experiență senzorială.

Manuela Marchiș este un artist complex, care își descrie stilul precum unul fluid și întotdeauna deschis către nou. Artist vizual, solistă a formației Thy Veils și inițiatoarea proiectului Pilestra, Manuela mi-a povestit mai multe despre călătoria ei în lumea artelor.

Bună seara, Manuela! Expoziția “Who am I?” a debutat cu primul concert Pilestra, noul tău proiect muzical. Care este povestea din spatele acestui concept?

Pilestra este un proiect mai vechi de al meu, dar nu am avut ocazia să cânt live până acum, deși am lansat două single-uri până în prezent. Eu inițial am intrat în proiectul “Who am I?” cu lucrări de grafică, iar pentru că aveam nevoie de o anumită atmosferă în această seară, colegii mi-au propus să cânt.

Există un mesaj concret pe care ai vrut să-l transmiți prin lucrările tale plastice?

Iris Lang, inițiatoarea proiectului, a venit cu o idee foarte clară în ceea ce privește tema și titlul expoziției. „Cine sunt eu?” este o întrebare destinată tuturor oamenilor, pe care îi îndemnăm să se adâncească mai mult în ei înșiși și să vadă, în esență, cine sunt cu adevărat. Expoziția și-a propus să cheme omul spre cunoașterea de sine, prin picturi, grafică, sculptură și muzică. Am vrut ca cei prezenți la eveniment să se caute și să se regăsească prin artă.

Cât de bine se îmbină muzica cu artele plastice?

Întotdeauna muzica și arta vizuală se îmbină frumos. Eu am o viață foarte creativă și îmi place să mă joc în cât mai multe domenii artistice.

Știu că ai absolvit Liceul de Arte Plastice, iar mai târziu Facultatea de Arte Plastice în cadrul Universității de Vest din Timișoara. Cât de important este să ai studii în domeniu?

Personal, consider că este foarte important, deoarece există lucruri pe care nu ai cum să le înveți altfel decât pe băncile școlii. Poți învața și singur acasă, dacă ești devotat, însă în anii de studenție este de multe ori nevoie să fim împinși de la spate pentru a ne implica pe deplin. Facultatea ne ajută să ne mentinem calzi în procesul de creație și ne motivează să acumulăm mai multe informații.

Au existat momente când nu ai reușit să transpui pe hartie ceea ce vezi cu ochii minții?

În artă nu îmi creez niciodată un șablon, ci sunt în permanență deschisă să desenez fără bariere. Abordez un stil de artă fluid și flexibil, așadar îmi este ușor să trec peste eventualele greșeli.

Ai vreun sfat din propria experieță pe care ai dori să îl împărtășești cu studenții pasionați de frumos?

În primul rând, trebuie să muncească foarte mult pentru ceea ce vor și să se implice în cât mai multe proiecte. Cred că seriozitatea este necesară și fără ea nu pot aparea rezultatele pe care ni le dorim. Îi sfătuiesc pe studenți să rămână creativi și deschiși indiferent de situațiile pe care le întalnesc, pentru că, oricât de mici ar putea parea acestea la prima vedere, toate lucrurile contează în egală măsură.