Interviu de Alexandra Codîrlă, studentă în anul II la specializarea Jurnalism

Asociaţia “Timişoara – Capitala Tineretului din România”, în parteneriat cu Universitatea de Vest şi OSUT, a organizat o dezbatere cu unul dintre cei mai apreciaţi şi premiaţi jurnalişti români. Paula Herlo este senior corespondent ProTv şi reporter al emisiunii de anchete “România, te iubesc!”. Ea a adus României premiul Emmy pentru campania “Tu ştii ce mai face copilul tău ?”, obţinând astfel cea mai importantă recunoaştere jurnalistică în televiziune.

Paula Herlo a reuşit prin campanii sociale să schimbe legi, să revoluţioneze sistemul medical şi să schimbe în fiecare zi destine. “Transformă comunitatea, implică-te. Află povestea Paulei” a fost un eveniment în care Paula Herlo ne-a dezvăluit ce motive are  să spună în fiecare zi “România, te iubesc!”

La ce v-aţi gândit când aţi văzut că în publicul de la UVT nu s-au adunat atât de mulţi viitori jurnalişti?

Pe vremea mea nu existau conferinţe de genul acesta, ţinute de mentori sau de cineva care să îmi vorbească despre un domeniu. Nu pot să blamez tinerii, aşa eram şi noi. Erau anii în care nu voiai decât să te distrezi şi să îţi trăieşti studenţia. Eu nu ştiu de ce vin studenţii la facultatea de jurnalism dacă nu îşi doresc să facă asta. Dacă nu faci cu pasiune, se alege praful, după ce termini facultatea nu faci nimic.

Din câte am înţeles, dumneavoastră nu aţi urmat o specializare în Jurnalism şi sunteţi un jurnalist foarte bun şi recunoscut. Cum aţi ajuns să faceţi meseria aceasta?

Nu. M-am dus la un interviu, la ProTv Arad, dar m-am dus aşa cu mulţimea, nu am sperat că o să şi fac asta. Au fost vreo patru luni în care mergeam din două în două zile şi ne tot cerea subiecte, cum să le abordăm. Directorul a văzut o sclipire în ochii mei. Cumva căuta oameni pe care să îi formeze el, nu a căutat jurnalişti formaţi. A angajat 5 habarnişti, nici unul nu ştiam nimic şi i-a format în stil propriu. Mi-a plăcut din prima zi. Primul reportaj a fost despre cum văd deţinuţii din Arad, Campionatul European de fotbal, naţional sau mondial, nu mai ştiu. Când am văzut că trebuie să intru eu într-o puşcărie, mi s-a părut fascinant.

De ce jurnalismul de investigaţie?

Mi se pare cel mai palpitant. Îţi dă şi adrenalină, dar şi satisfacţia că poţi să schimbi ceva prin ceea ce faci. Mie mi-a plăcut să ascult poveşti şi să spun poveşti.

Cum aţi ajuns reporter al emisiunii “România, te iubesc!” ?

Eu deja făceam campanii din 2007, am tot făcut pentru ştirile ProTv, iar “România, te iubesc” a devenit un demers firesc al ştirilor. Era o emisiune de care era nevoie pe piaţă. Eu nu am crezut în ea la început, sincer, dar s-a dovedit a fi ceva ce oamenii aşteptau să apară. Jurnaliştii din redacţie au trecut pe proiectul acesta. Schimbăm comunitatea pornind de la ceea ce ne enervează. Am produs schimbări în domeniul sanitarar, a fost greu. Toate campaniile s-au bazat pe susţinerea unor oameni din societatea civilă care ştiu subiectul. Prin aceste campanii, vrem să arătăm că noi, jurnaliştii, avem datoria de a spune adevărul.

De ce aţi acceptat invitaţia Universităţii de Vest de a vorbi despre povestea dumneavoastră?

Întodeauna accept întâlnirile cu studenţii. N-am refuzat nici unde şi nici nu o să refuz în măsura în care pot. Am transformat întâlnirea aceasta într-o discuţie, într-un seminar.

Ce îi sfătuiţi pe cei care aleg jurnalismul de investigaţie?

Să privească tot timpul dincolo de poveste, povestea din spatele poveştii. Să fie curioşi, să le placă să stea de vorbă cu oamenii. Îţi dau şi un exemplu. Mergi cu maşina şi dai într-o groapă, pornind de la groapa aia poţi construi o anchetă în adevăratul sens al cuvântului. Vezi a cui este groapa, ce contracte pe asfaltări au fost, de ce e calitatea proastă. Orice problemă de care te loveşti poate fi un subiect de investigaţie.

Acest lucru presupune un proces lung de implicare şi documentare, nu?

Într-adevăr, pentru un jurnalist de investigaţie, documentarea este cea mai grea şi cea mai lungă. Orice eveniment în ţara asta poate fi interesant. Dacă ştii sigur că este adevărat, nu are ce să ţi se întâmple.

Credeţi că studenţii sunt pregătiţi pentru lumea aceasta, a mass mediei puternice?

Bineînţeles. Ei, spre deosebire de noi, trăiesc într-o perioadă mult mai liberă. Când am început eu meseria asta, ca să ajungi să pui mâna pe un document era ceva, acum lucrurile sunt mult mai simple. Sunteţi o generaţie care vorbeşte. Puteţi să vă spuneţi părerile, să fiţi liberi, puteţi să vă urmaţi visele.