Interviu de Bianca Becheanu, studentă în anul III la Specializarea Jurnalism

Volumul de poezie „Staniol” de Daniela Rațiu, apărut la editura Charmides, a fost desemnat cartea lunii ianuarie la librăria „La Două Bufnițe” din Timișoara. Tot aici a avut loc lansarea volumului, în 23 ianuarie, începând cu ora 18:00, alături de invitații: Simona Constantinovici, Borco Ilin și Robert Șerban. Cartea a mai fost lansată la Librăria Humanitas din Cișmigiu, unde a reușit să-i cucerească pe cititori. Astfel, a devenit unul dintre cele mai apreciate volume de poezie publicate în România în ultimul an. Mai multe detalii ne oferă autoarea Daniela Rațiu în interviul de mai jos.

R: Ai absolvit Facultatea de Jurnalism la Universitatea de Vest, Facultatea de Drept la Universitatea Tibiscus, iar acum ești masterandă la Facultatea de Arte, secția Foto-Video. Ce te-a determinat să scrii poezie?

D.R: Scriu dintotdeauna, de când mă știu m-au atras cărțile. Practic, am salahorit așa încă din clasele mici pe când am învățat să scriu și să citesc. Tot atunci s-a născut și pasiunea mea pentru poezie, dar și pentru proză. M-am lăsat mereu provocată de text.

R: Cum reușești să te împarți între viața de jurnalist și cea de scriitor?

D.R: Totul ține de organizare. Orice ai face, în orice domeniu ai fi, trebuie să fii extrem de bine organizat și trebuie să știi ce-ți propui. Trebuie să-ți propui ceva. Dacă trăiești la întâmplare, nu o să ai timp pentru nimic. Dacă, într-adevăr, ai un scop în viața asta, nu neapărat un plan, ci te lași să fii așa cum ești și încerci să te împlinești, atunci găsești timp și te poți organiza.

R: Volumul de poezii „Staniol” a fost lansat mai întâi la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Cum a fost primit acesta de către cititori?

D.R: Cred că la București a fost foarte bine primit. Acum este lansarea la Timișoara. Deja a apărut o cronică în „LaPunkt”, o cronică semnată de Simona Constantinovici, care este și cadru didactic la Universitatea de Vest, și scriitor, și critic literar și poetă. Este o cronică care mi-a mers la suflet și e deschisă, practic, e doar un început.

R: Se tot vorbește despre starea de spirit a scriitorului. Ai anumite momente și locuri propice pentru scris?

D.R: Am un ritual, adică nu pot să scriu decât acasă. Sunt scriitori, de exemplu, care pot să scrie doar într-o cafenea. Sunt scriitori care pot scrie oriunde. Ei bine, eu am nevoie de spațiul meu intim și am un anumit ritual: cafea, liniște, muzică în surdină.

R: Cum a venit ideea volumului „Staniol” și cum „te-a inspirat” micro-lumea din oraș?

D.R: Ca scriitor, și ca jurnalist, și ca om, de fapt, sunt foarte multe lucruri care îți plac: lumina într-o anumită zi, ninsoarea, o oarecare stradă, felinare, o simplă bătrânică pe stradă care îți aduce aminte de ceva. Poezia, cum am spus și într-un alt interviu, este pentru mine „cel mai onest limbaj pe care îl poți avea și, bineînțeles, trăitul nostru, al fiecăruia”.

R: Cum ar trebui să arate o poezie ca să reziste timpului?

D.R: Să fie onestă.

R: Ce ai vrea să faci mai departe? Să ne așteptăm și la alte cărți semnate Daniela Rațiu?

D.R: În mod sigur voi mai scrie și alte cărți. Acum lucrez la un volum, care, probabil, va apărea în toamnă, dar nu de poezie. Continui să fac împreună cu colegul meu de la Arte, Alexandru Manderseit, o serie de eseuri vizuale despre scriitori, în care combinăm, practic, imaginea și textul literar. Cred că ăsta este lucrul cel mai important pe care îl poți face astăzi. Un alt proiect la care mai lucrăm este o pagină de istorie despre evenimentele din 1956, când a avut loc la Budapesta o mare vărsare de sânge, revolta  împotriva Rusiei cotropitoare, iar în Timișoara au fost 2000 de studenți, care s-au revoltat atunci. Mulți dintre ei au fost arestați, iar eroul nostru, domnul Teodor Stanca, care este și președintele „Asociației Deținuților Politici”, la vremea aceea era student, a fost bătut, a făcut șase ani de închisoare politică. Astăzi încă trăiește și trebuie să spunem această poveste.