Acasa · Contact · Admitere · Finalizarea studiilor

Andrei Pleşu la Conferinţele UVT: „Experienţa morţii e neexperimentabilă”

Articol de Dragana Harabagiu, studentă în anul II la Masteratul de Mass-media şi relaţii publice

„O introducere la problema morţii” a fost tema conferinţei susţinute miercuri, 20 octombrie, de Andrei Pleşu, la Universitatea de Vest din Timişoara. Prezenţa scriitorului şi eseistului român în capitala Banatului se datorează Festivalului Internaţional de Literatură, eveniment cultural aflat la cea de-a IV-a ediţie.

Moartea, un subiect tabu, a reuşit în mod paradoxal să transforme Aula UVT-ului într-un loc neîncăpător. Şi asta deoarece nimeni altul decât Andrei Pleşu avea să „tranşeze” această temă. În faţa sutelor de ochi curioşi (studenţi, cadre didactice, jurnalişti, ş.a.) care şi-au făcut curaj să afle mai multe despre acest eveniment din viaţa lor, scriitorul a dorit să puncteze chestiuni legate de vorbitul în necunoştinţă de cauză despre moarte; de moartea privită ca eveniment sinistru, înfiorător; de chipurile morţii.

Legat de primul punct, Pleşu şi-a exprimat iritarea faţă de cei care pretind că ştiu ce înseamnă moartea. „Cum poţi afirma că ştii ce înseamnă moartea dacă nu ai trăit-o? Chiar dacă mulţi ar fi de acord cu afirmaţia lui Gabriel Liiceanu potrivit căreia ‹‹experienţa morţii e necomunicabilă››, eu aş spune că experienţa morţii e neexperimentabilă”, a adăugat el.

Un alt lucru care îi displace eseistului român e moartea — privită ca fenomen înfiorător, sinistru. Sigur, acest cuvânt nu se traduce prin dans şi voie bună, însă nu ar trebui să îmbrăţişăm atât de tare modelul bacovian: „Dormeau adânc sicriele de plumb,/ Şi flori de plumb şi funerar veşmânt -/ Stam singur în cavou… şi era vânt…/ Şi scârţâiau coroanele de plumb”. Iar dacă această idee rămâne, totuşi, nezdruncinată, „ar trebui să ne dăm seama că, de fapt, trăim într-un cimitir şi ne bucurăm de el. Mă refer aici la cărţile lăsate moştenire de predecesorii noştri, la morţii noştri (părinţi, bunici), la eroii timpurilor”, a detaliat Pleşu.

Pe de altă parte, dacă ne-am gândi la crucificarea lui Iisus, „acest lucru ne-ar da, oarecum, voie să ne panicăm în faţa morţii. Dar — ceea ce la El nu clinteşte — este speranţa: ‹‹Doamne, mă las în mâinile Tale!››. Această frică de moarte, mai spune el, joacă trei roluri: de corector, de pedagog sau cel de încurajator al relelor”. Moartea se poate manifesta şi la modul figurat, iar aici „intervin chipurile morţii. Spre exemplu, în cazul în care mulţimea este cea care conduce, noi — ca indivizi — nu mai realizăm nimic din punct de vedere individual. Tot la moarte se ajunge, dar în sens figurat”.

Un proverb sună cam aşa: nu e dracul chiar aşa de negru cum se spune. În baza acestuia, scriitorul a vrut să împărtăşească celor prezenţi câteva expresii nemţeşti legate de moarte, printre care: „a sări în ladă, a scăpa de impozit, a coborâ un etaj, a vedea ridichiile dinspre rădăcină”.

La final, Andrei Pleşu a fost deschis întrebărilor publicului şi i-a răsplătit interesul, disponibilitatea cu câte un autograf.

andrei plesu la uvt 2